Să ningă inima din noi!
Să ningă inima din noi!
(cuvinte la moartea Actorului Aurel Ştefănescu)
Era mereu în costumul de scenă al frumuseţii şi adevărului. Profesiunea de credinţă, umbletul prin teatru, arderea sub reflectoarele scenei, dialogurile sale, privirile, gesturile, semnul crucii pe care ştia cu adevărat să-l facă veneau din frumuseţea fiinţei şi adevărul lumii. Acum, se îmbracă în costumul de scenă al luminii neinserate a cerului veşnic, cu aceeaşi credinţă cu care şi-a măsurat 74 de ani viaţa; respectând-o, dăruind-o, împlinind-o. Vorbim, astfel, despre actorul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, Aurel Ştefănescu, la frângerea zbaterii sale pământeşti, la trecerea pragului Dincolo, unde să poată veşnici.
A fost actorul, regizorul, traducătorul, omul care a reverberat sensuri ale iubirii; ştiind că iubirea învârte lumea mai departe; ştiind, precum Poetul, că fără iubire ne-am teme de viaţă. A fost actorul inteligent, înscriindu-şi fiecare pas într-un ideal cultural. Şi-a onorat, neîntrerupt, menirea pe care talentul i-a hotărât-o. N-a rătăcit, căci nu s-a îndoit nicicând de înminunarea prin arta spectacolului de teatru. A avut decenţă, sensibilitate, voinţă de bine, consecvenţă în a-i transmite publicului desluşiri ale vieţii. A strălucit, în idee şi joc scenic, în creaţie şi reverberaţie scenică în spectacolele „Cum va place” de William Shakespeare, „Comedie de modă veche” de Alexei Arbuzov, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Căsătoria” de Nikolai Gogol, „Nu ucideţi caii verzi” de Radu Iftimovici, „Livada cu vişini” de Anton Cehov, „D-ale Carnavalului” şi „Năpasta” de I. L. Caragiale, „Burghezul gentilom” de J.B.P. Molière, „Raţa sălbatică” de Henrik Ibsen, „Trăsura la scară” de Mihai Ispirescu. A pus în sutele de roluri interpretate dumnezeire. Din fiecare rol a făcut o lume. Din teatru şi-a făcut jurământ.
Era înţelept pe scenă şi în viaţă. Pe lângă cumsecădenie şi cumpătare, avea demnitate în vorbă şi înfăptuire, iar în vibraţia sufletului şi a gândului avea nobleţe. A ştiut, precum Honterius din „Evul mediu întâmplător”, piesa lui Romulus Guga, că omul nu trebuie înjosit, că trebuie salvat din obscuritate şi umilinţă, „pentru că nu e o cârpă cu care să te ştergi pe frunte din când în când în istorie, ci e însăşi istoria”.
Aş fi vrut să fiu, în ziua morţii sale, acasă, să pot intra – cât mai repede – la microfonul Studioului Regional de Radio Târgu-Mureş, unde venea atât de des, ca valoros colaborator, să spun cât de mare i-a fost talentul şi cât de mare i-a fost omenia. Eram pe drumuri de reporter, să caut înfloriri ale vieţii în lumea noastră atât de înfrigurată; că să aflu, apoi, încă o dată, că în fiecare clipă de viaţa e o clipă de moarte. Căutam colindul cuvântului în judeţul Covasna, că să aflu, în acelaşi timp, că actorul Aurel Ştefănescu s-a dus să fie mai aproape de cel mai frumos colind, cel al cerului; vestind zăpezile. El care a regizat „Crăiasa zăpezii” după Hans Christian Andersen. El care a creat unul dintre cele mai sensibile spectacole ale Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, cu ani în urmă, într-un ajun de Crăciun: „Să ningă inima din noi”! M-a rugat să fac parte din acel spectacol. Eram secretarul literar al Teatrului. Nu-l puteam refuza. Când iniţia ceva, ridica o cruce, iar lângă crucea gândului său nu puteai să nu rămâi, căci acolo izvorau echilibrul sufletesc, bucuria, împăcarea...
Rămânem lângă crucea gândului său, a cuvântului său, a vrerii sale, simţindu-l cum se aşază în Marele Întreg, împăcat şi iertat. Era prea bun, că să-i fie marea trecere altfel. Acum, peste urmele lui, să ningă inima din noi!...
Valentin Marica
(Cuvântul liber, nr. 899 / 26 noiembrie 2011)
Galerie video
Fragment din spectacolul „Ţara fericirii" de Tudor Muşatescu, regia Cornel Popescu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş. În ordinea intrării în scenă: Aurel Ştefănescu, Luminiţa Praja, Smara Marcu, Iolanda Dain, Nelu Roman, Marinela Popescu şi Rodica Baghiu.
Fragment din spectacolul „Ţara fericirii" de Tudor Muşatescu, regia Cornel Popescu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş. În ordinea intrării în scenă: Aurel Ştefănescu, Marinela Popescu şi Luminiţa Praja.
Fragment din spectacolul „Ţara fericirii" de Tudor Muşatescu, regia Cornel Popescu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş. În ordinea intrării în scenă: Constantin Săsăreanu, Mihai Gingulescu, Vasile Vasiliu şi Aurel Ştefănescu.
Aurel Ştefănescu, Cornel Popescu şi Tina Moga în „Dineu cu proşti" de Francis Veber, regia artistică Mircea Cornişteanu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, stagiunea 2000-2001.
Aurel Ştefănescu, Cornel Popescu şi Mihai Gingulescu în „Dineu cu proşti" de Francis Veber, regia artistică Mircea Cornişteanu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, stagiunea 2000-2001
Aurel Ştefănescu şi Serenela Mureşan în „Dineu cu proşti" de Francis Veber, regia artistică Mircea Cornişteanu, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, stagiunea 2000-2001
Mihai Gingulescu, Cornel Popescu şi Aurel Ştefănescu într-un fragment în limba franceză din "Există nervi" de Marin Sorescu, regia Theodor Cristian Popescu, Teatrul Naţional Târgu Mureş.
Alt fragment din spectacolul "Aventurile lui Burattino" după Aleksei Tolstoi, regia Cornel Popescu, muzica Ada Milea, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, stagiunea, 2004. În distribuţie: Marius Turdeanu (Burattino), Iolanda Dain (Broasca Tortilla), Mihai Crăciun (Pierrot), Codruţa Ureche (Malvina), Mihaela Mihai (Artemon), Bogdan Farcaş (Carabas Barabas), Aurel Ştefănescu (Vânzătorul de lipitori), Marinela Popescu (Vulpea Alice), Liviu Topuzu (Motanul Basilio) şi Mihai Gingulescu (Carlo).

